CONDITII NECESARE AMPLASARII UNEI PASTRAVARII

CONDITII NECESARE AMPLASARII UNEI PASTRAVARII

Alegerea amplasamentului unei pastravarii trebuie facuta tinand cont de o serie de conditii tehnice, comerciale si topografice, respectiv alimentare cu apa corespunzatoare, aprovizionarea cu hrana ritmic si de buna calitate, desfacere asigurata, teren corespunzator unei constructii rentabile, diferenta de nivel intre eventuala captare si terenul de amplasament, conditii climatice propice dezvoltarii pastravului.

1.      SURSA DE APA

Apa este factorul determinant care influenteaza direct intregul proces de productie intr-o pastravarie. Este necesara o cantitate cat mai mare de apa rece, cu o temperatura cat mai constanta, bogata in oxigen dizolvat, curata, izvorand dintr-un bazin impadurit cu cat mai putine exploatari si continand in dilutie saruri minerale nevatamatoare pestilor.

a.              Temperatura si oxigenul dizolvat. Pastravii sunt pesti exigenti fata de temperatura apei si de continutul in oxigen al acestuia. Exista de altfel o proportionalitate intre temperatura apei si posibilitatea retinerii oxigenului din atmosfera. Exista de altfel proportionalitatea intre temperatura apei si posibilitatea retinerii oxigenului din atmosfera. Cu cat o apa este mai rece cu atat continutul ei in oxigen este mai mare.

Se stie ca pastravii au un optim de dezvoltare (hranire) cand temperatura apei are o anumita valoare, aceasta variind de la o specie la alta, astfel:

-         pentru pastravul fantanel este de 12 - 14°C;

-         pentru pastravul indigen este de 14 - 16C;

-         pentru pastravul curcubeu este de 15 - 19°C.

Se mai stie de asemenea ca unele specii suporta mai usor decat altele temperaturile ridicate, in timp ce altele suporta mai bine cele coborate. Pastravul curcubeu se hraneste pana la o temperatura de 23°C, suportand un timp si o temperatura de 28°C cu conditia ca apa sa se primeasca incontinuu. Pastravul indigen paraseste raurile cu temperaturi ce depasesc 18°C, urcand spre izvoarele acestora, iar pastravul fatnanel nu sta in ape care au vara peste 17°C .

Temperatura apei trebuie sa fie cat mai constanta ,  atat vara cat si iarna, intre 12 si 17°C cu variatii cat mai mici, asa cum este cazul izvoarelor din carst (Toplet, Vascau, Telcior, Minis etc.). De asemenea dezvoltarea icrelor si a alevinilor s-ar face fara pierderi in conditii optime in ape in care temperatura nu coboara, in perioada de incubatie sub 5°C, cum este cazul in pastravariile alimentate cu apa din marile lacuri de acumulare.

Variatiile bruste de temperatura sunt foarte daunatoare pentru organismul salmonidelor care, ca si alti pesti, au o temperatura variabila, de obicei cu 2-3°C mai mare decat in cea a mediului in care traiesc.

Temperatura apei influenteaza si perioada de reproducere, aceasta avand loc la majoritatea salmonidelor, cand apa atinge valoarea temperaturii de 6 - 8°C.

La amplasarea unei pastravarii, sursa de alimentare cu apa trebuie urmarita, din punct de vedere termic, de-a lungul unui interval de minimum 12 luni. Este indicata o sursa de alimentare a caror valori termice maxime sa nu depaseasca mai mult de 2°C.

Continutul de oxigen (O₂) dizolvat al unei ape trebuie sa fie la presiunea atmosferica de 760 mm, in functie de temperatura apei. In pastravariile din tara noastra situate in mare parte de  la altitudinea de 500 m in sus, valoarea O₂ este mai mica, datorita presiunii atmosferice mai reduse de 760 mm. Apele noastre de munte sunt saturate sau aproape saturate in oxigen dizolvat (peste 10 ml/l).

Pe scara exigentei  fata de variatia continutului in oxigen dizolvat primul se situeaza pe locul intai  pastravul indigen, urmat de fantanel, lipan , lostrita, corengon, ultimul fiind pastravul curcubeu.

Pe scara sensibilitatii fata de variatia continutului in oxigen dizolvat primul loc il ocupa lipanul si coregonul, care , desi se multumesc cu un continut mai redus de oxigen decat pastravul indigen, nu rezista cand scade la jumatate.

Determinarea cantitatii de oxigen dizolvat in apa (O₂) se face prin metode de laborator, el constituind una din conditiile de baza la construirea unei pastravarii.

b.              Reactia apei. (pH) exprima concentratia ionilor de hidrogen, respectiv reactiei ei: alcalina, neutra sau acida. Important este ca pH-ul  unei ape sa fie cat mai stabil. Majoritatea organismelor acvatice sunt adaptate la o anumita valoare a acestuia si nu suporta schimbarile bruste ale lui.

Cea mai buna apa pentru dezvoltarea salmonidelor este cea cu pH neutru (7). Un pH mai mic de 6 sau peste 8,5 este impropiu pentru salmonide, intrucat slabeste organismul acestora si il expune la boli; pH are valori mai mici iarna decat vara, datorita lipsei materiilor organice din apa in anotimpul friguros.Valoarea pH-ului se determina cu  ajutorul hartiei de turnesol fie cu ajutorul unor aparate speciale numite ph-metre.

In general apele de la noi au un pH cuprins intre 7,0 si 8,0 cu exceptia lacurilor alpine din masivele Fagaras Retezat si Rodna, a caror valoare coboara intre 6 si 7.

c.              Alte proprietati fizico-chimice ale apei .  Numeroase substante chimice se gasesc in disolutie in apa, fiind indispensabile vietii piscicole. Continutul lor se determina prin metode de laborator sau cu ajutorul unor truse axpeditive.

Alcalinitatea este data de continutul in calciu si magneziu al unei ape si alte saruri minerale alcaline.

Duritatea unei ape este si ea in functie de continutul celor doua saruri amintite mai sus (calciu si magneziu).

Bioxidul de carbon sau anhidrida carbonica (CO₂) nu este indicata in apele de pastrav. Apele noastre de munte contin intre 0 si 2 mg/l. Este prezent in cantitate mai mare in  unele izvoare. El poate fi eliminat prin construirea de praguri pentru caderea apei si inlocuirea lui preluat de catre apa din aerul atmosferic.

d.              Debitul. Este factorul care determina productibilitatea posibila la unitatea de suprafata, indeosebi corelatia cu temperatura apei.

O  pastravarie nu se construieste acolo unde debitul nu este constant pe tot parcursul anului si nu este suficienta realizarea productiei calculate. Debitul va fi mai mare intr-o pastravarie de consum si mai mic in una de repopulare; mai mare atunci cand temperaturile maxime se apropie de valorile - limita si mai mic cand temperaturile apei sunt  constante si in limitele optimului de dezvoltare a salmonidelor.

Din practica salmonicola de la noi si in conditiile climatului temperat se considera necesar un debit de 500–1000 l/sec.  Pentru un hectar luciu de apa, respectiv, 1-2l/minut 1 kg pastrav productie marfa, debit care sa asigure schimbarea completa a apei din bazine la fiecare 5 ore.

Pentru puieti, cantitatea de apa necesara este mai mare, consumul de oxigen dizolvat al acetora fiind dublu fata de greutate, in comparatie cu pastravul adult. In general este necesar un debit  de 30-60 l/minut pentru 10 000 puieti de 2–3 luni si dublu pentru puietii pana in toamna.

La construirea unei pastravarii si respectiv, la dimensionarea bazinelor se va tine seama de posibilitatea alimentarii lor cu apa, astfel incat acestea sa primesca de cel putin cinci ori pe zi.

Limpiditatea. Pastravul fiind un peste care suporta, ca alte specii (crap, lin, etc), apa tulbure decat un interval de timp foarte scurt, necesita in pastravarie o apa cat mai limpede.
              Cu cat pestii sunt mai tineri, cu atat exigenta lor fata de apa limpede este mai mare.

Apa tulbure, indeosebi incarcata de suspensii fine, dauneaza icrelor prin depunerea unui strat de mal care acopera orificiul de respiratie al acestora si le omoara prin asfixie. Ea este cu atat mai daunatoare cu cat icrele se afla in stadiul premergator embrionarilor.

Alevinii si puietii din troci si mai putin cei trecuti in bazine, inregistreaza un mare procent de mortalitate din cauza apei tulburi de primavara. Acest procent este deosebit de ridicat daca in momentul inceperii hraniri apa este tulbure si aceasta nu se poate face.

Pentru remedierea acestei situatii, casa incubatoarelor, trocile si bazinele cu puieti se alimenteaza cu apa trecuta printr-un bazin de decantare si filtru.

Se recomanda ca pentru icre si puieti sa se utilizeze doua surse de alimentare-apa de izvor si de rau-sau, dupa caz, apa de parau si de rau, surse care pot fi astfel incat sa asigure o limpiditate accesibila si,in masura posibilului,o temperatura cat mai constanta a apei.

In apa limpede, pastravul imbraca o haina stralucitoare, argintie ce-l face mai solicitat de catre consumatori.

2.      TERENUL

Terenul unei viitoare pastravarii trebuie sa fie pe cat posibil plan sau putin inclinat, format din roci putin penetrabile (argile), astfel incat, cu mici exceptii, sa poata permite construirea bazinelor in sol natural.

Dispunerea lui fata de sursa de alimentare trebuie sa permita saparea bazinelor in sol cel putin jumatate din adancime. Se vor evita terenurile umbrite cea mai mare parte a zilei, mai ales atunci cand sursa de apa are o temperatura scazuta, precum si terenurile care constituie  asa-numite „gauri de ger”, iarna .

Spatiul in care se va amplasa pastravaria trebuie sa permita dispunerea bazinelor perpendicular pe rau in lungime suficienta si sa nu oblige la o raspandire pe o distanta prea mare a acestora.

La alegerea terenului pentru construirea pastravariei trebuie avuta in vedere si situatia arboretelor din bazinul de alimentare. Nu se va amplasa o pastravarie  in bazinele cu arborete in curs de exploatare si nici in cele cu arborete avand varste apropiate de cea a exploatabilitatii.

3.      ACCESIBILITATEA

Terenul pe care urmeaza sa se construiasca pastravaria,cu exceptia pastravariilor care lucreaza fara reproducatori (pastravariile volante si cu icre embrionate), trebuie sa fie impermeabil. Terenul impermeabil permite construirea bazinelor din pamant natural, care pe langa faptul ca sunt mai economicoase,permit si formarea unei flore si faune nutritive ce contribuie la dezvoltarea pestilor.

Intr-un teren aluvional, pietros, asa cum sunt in general terenurile situate in lungul apelor de munte, bazinele se construiesc obligatoriu din ciment, sub diferite forme, pentru ca apa sa nu se infiltreze in pamant.

Terenul trebuie sa permita construirea de bazine lungi care sa poata fi alimentate independent unu de altu. De asemenea, terenul trebuie sa fie inclinat, pentru ca traseul canalului de alimentare sa fie cat mai scurt, lucru care micsoreaza costul sau si care-i usureaza intretinerea. Se poate asigura astfel pe canal o panta mare si deci o viteza mai mare a apei, ceea ce inlatura inghetul acestuia in timpul iernilor geroase.

Oriunde ar fi amplasata si oriunde va fi productia ei, pastravaria trebuie sa fie accesibila auto si sa fie conectata la reteaua electrica nationala.


 CLASIFICAREA PASTRAVARIILOR

Cresterea pastravului in diverse tari ale lumii se face fie in mod extensiv, fie intensiv, acest mod de crestere din urma aplicandu-se in majoritatea pastravariilor din tara.

Producerea pastravului de consum se face intensiv la densitati mari si cu administrare de hrana artificiala, conform necesitatilor de crestere.

Dupa scopul productiei pastravariile noastre se impart in;

-                 Pastravarii de repopulare, cu scop de producere a icrelor si puietului necesar repopulari apelor de munte. Acestea la randul lor se diferentiaza in pastravarii de repopulare permanente, cu casa de incubatie si bazine pentru cresterea puietilor si reproducatorilor  - si pastravarii volant, cu functionalitate sezoniera.

-                 Pastravarii de consum, care au ca obiect producerea  pastravului curcubeu si fantanel, de la stadiul de icra pana la varsta de 1-2,5 ani, cand se valorifica. Ele sunt prevazute, pe langa casa de incubatie, cu bazine pentru cresterea din stadiul de puiet pana la stadiul valorificarii si pentru cresterea reproducatorilor de pastrav curcubeu.

-                 Pastravariile mixte ,care au ca scop producerea pastravului de consum solicitat de piata locala sau de turisti, si in paralel, producerea icrelor sau puietului de pastrav necesar repopularii apelor de munte din judet sau a celor din judetele invecinate.